Ortograme

http://www.youtube.com/watch?v=MAaTO3lMOGo

ORA DE LECTURA

Una din noutăţile introduse din acest an şcolar este obligativitatea unei ore de lectură săptămânale inclusiv la clasa a II-a. Această măsură s-a introdus ca urmare a rezultatelor slabe înregistrate atât la evaluările naţionale, cât şi la cele internaţionale şi se doreşte a fi o modalitate de intervenţie cu scopul îmbunătăţirii performanţelor elevilor în ceea ce priveşte înţelegerea şi interpretarea unui text .
Atelierul de lectură este o metodă prin care cititorii ajung să înţeleagă cum să relaţioneze cu textul. Atelierul de lectură îi ajută pe elevi să depăşească nivelul de lectură superficială şi să atingă un nivel la care cititul devine un instrument complex pe care elevul îl poate aplica pentru a-şi stimula gândirea şi a se angaja în gândirea de nivel superior, inclusiv cea critică
Elevii trebuie să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru lectură.
Dându-le la şcoală timpul necesar să citească, cerându-le să fac acest lucru şi oferindu-le exerciţii care să le dea satisfacţie, elevii vor ajunge să se privească ca fiind nişte cititori pasionaţi.
Cel mai adesea elevii primesc anumite cărţi din care li se spune ce să citească, câte pagini şi până când. Rareori pot să-şi aleagă lecturile, timpul alocat sau finalitatea. Când le cerem elevilor să citească numai ceea ce stabilim noi, ei nu vor reuşi să se conecteze textului. Nu vor citi pentru ei înşişi, ci pentru altcineva sau pentru un scop oarecare.
Lectura nu a fost considerată până acum un act social. Este privită ca un proces individual de deprindere a abilităţilor de lectură, act urmat de sarcini izolate de lecturare a unui text.
Trebuie să li se dea posibilitatea elevilor să răspundă în mod real la conţinutul lecturii, astfel încât să-şi însuşească învăţămintele textului, să le modifice şi să le evalueze. Răspunsul constă în a povesti celorlalţi ce au citit şi ce semnificaţie are lectura respectivă pentru ei, în a-şi asculta colegii când fac acelaşi lucru şi în a reacţiona colectiv la activităţile literare. Lecţiile trebuie să ofere posibilitatea de a răspunde lecturilor, pentru ca elevii să relateze ceea ce au citit .

SUCCES IN NOUL AN SCOLAR

Dragii mei elevi,
A sosit luna septembrie si, odata cu ea, incepe un nou an scolar. Suntem impreuna de 3 ani, timp in care ati invatat multe lucruri noi si, sper eu, interesante.
Anul scolar care s-a incheiat in iunie a fost unul plin de realizari, cu proiecte extraordinare, as zice eu,cu rezultate foarte bune la concursurile scolare.
In clasa a IV-a veti avea mai mult de invatat, discipline noi (istoria si geografia)dar impreuna vom reusi mereu- sunt sigura de acest fapt.
In acest moment va urez succes si abia astept sa ne reintalnim luni, 12 septembrie, si sa pornim impreuna la drum . Va fi ultimul an scolar pe care il vom petrece impreuna, dar sunt sigura ca il vom face de neuitat.
SUCCES!!!

FLOAREA ROSIE

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…


Morala?

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "

Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.

Sursa: Unelte pentru schimbare