Ortograme

http://www.youtube.com/watch?v=MAaTO3lMOGo

ORA DE LECTURA

Una din noutăţile introduse din acest an şcolar este obligativitatea unei ore de lectură săptămânale inclusiv la clasa a II-a. Această măsură s-a introdus ca urmare a rezultatelor slabe înregistrate atât la evaluările naţionale, cât şi la cele internaţionale şi se doreşte a fi o modalitate de intervenţie cu scopul îmbunătăţirii performanţelor elevilor în ceea ce priveşte înţelegerea şi interpretarea unui text .
Atelierul de lectură este o metodă prin care cititorii ajung să înţeleagă cum să relaţioneze cu textul. Atelierul de lectură îi ajută pe elevi să depăşească nivelul de lectură superficială şi să atingă un nivel la care cititul devine un instrument complex pe care elevul îl poate aplica pentru a-şi stimula gândirea şi a se angaja în gândirea de nivel superior, inclusiv cea critică
Elevii trebuie să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru lectură.
Dându-le la şcoală timpul necesar să citească, cerându-le să fac acest lucru şi oferindu-le exerciţii care să le dea satisfacţie, elevii vor ajunge să se privească ca fiind nişte cititori pasionaţi.
Cel mai adesea elevii primesc anumite cărţi din care li se spune ce să citească, câte pagini şi până când. Rareori pot să-şi aleagă lecturile, timpul alocat sau finalitatea. Când le cerem elevilor să citească numai ceea ce stabilim noi, ei nu vor reuşi să se conecteze textului. Nu vor citi pentru ei înşişi, ci pentru altcineva sau pentru un scop oarecare.
Lectura nu a fost considerată până acum un act social. Este privită ca un proces individual de deprindere a abilităţilor de lectură, act urmat de sarcini izolate de lecturare a unui text.
Trebuie să li se dea posibilitatea elevilor să răspundă în mod real la conţinutul lecturii, astfel încât să-şi însuşească învăţămintele textului, să le modifice şi să le evalueze. Răspunsul constă în a povesti celorlalţi ce au citit şi ce semnificaţie are lectura respectivă pentru ei, în a-şi asculta colegii când fac acelaşi lucru şi în a reacţiona colectiv la activităţile literare. Lecţiile trebuie să ofere posibilitatea de a răspunde lecturilor, pentru ca elevii să relateze ceea ce au citit .

SUCCES IN NOUL AN SCOLAR

Dragii mei elevi,
A sosit luna septembrie si, odata cu ea, incepe un nou an scolar. Suntem impreuna de 3 ani, timp in care ati invatat multe lucruri noi si, sper eu, interesante.
Anul scolar care s-a incheiat in iunie a fost unul plin de realizari, cu proiecte extraordinare, as zice eu,cu rezultate foarte bune la concursurile scolare.
In clasa a IV-a veti avea mai mult de invatat, discipline noi (istoria si geografia)dar impreuna vom reusi mereu- sunt sigura de acest fapt.
In acest moment va urez succes si abia astept sa ne reintalnim luni, 12 septembrie, si sa pornim impreuna la drum . Va fi ultimul an scolar pe care il vom petrece impreuna, dar sunt sigura ca il vom face de neuitat.
SUCCES!!!

FLOAREA ROSIE

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…


Morala?

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "

Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.

Sursa: Unelte pentru schimbare

7 trucuri pentru a descifra ce zice bebe

Timpul de reactie a unui bebelus este diferit de cel al unui adult, acestia raspund cu greutate la stimuli. Daca vrei sa-ti asculti copilul, trebuie sa comunici cu acesta incet si rar. In cazul in care nu intelegi tot ceea ce spune cel mic, nu te ingrijora! Nici un parinte nu intelege tot timpul toate plansetele si cuvintele copilului sau la aceasta varsta. Oricum, se intampla doua lucruri daca stai si il asculti atenta si incerci sa descifrezi mesajul pe care acesta il trimite. In primul rand, copilul experimenteaza sentimentul de iubire materna partea ta,, o persoana care il iubeste si il ingrijeste. Cu timpul, daca stai sa il asculti de fiecare data atenta te vei obisnui cu limbajul copilului tau si vei ajunge sa-l intelegi.

1. Raspunde la plansetele lui bebe
Prin plans, bebelusii invata de asemenea sa comunice. In primul an, plansul reprezinta modalitatea principala a sistemului lor de comunicare. In momentul in care le raspundem la plansete, copiii nostrii invata ca exista cineva care ii poate asculta si ca este in siguranta in noua lume, existand cineva care sa aibe grija de el/ea.

2. "Converseaza" cu copilul tau
In primul an de viata, copiii isi dezvolta calitatile prin procesul de "schimbare a randului". Ei se intreaba, se uita la tine si asteapta. Daca tu esti pe ganduri si ei sunt pe ganduri. In aceasta simpla interactie, ei invata baza conversatiei si faptul ca sunt auziti atunci cand incearca sa comunice.

3. Vorbeste natural
Bebelusii invata limba inainte de a invata alte calitati expresive. Copilul tau va intelege ce ii vei spune inainte de a putea fi capabil sa vorbeasca. Atunci cand bebelusii cresc intr-un mediu adecvat, invata in mod natural sa vorbeasca. A-i modela limba, este cel mai bun avantaj pe care il ai. Bebelusii si copiii nu trebuie "facuti" sa vorbeasca corect. In momentul in care le modelezi limbajul, ii si corectezi si astfel ei invata corect gramatica.

4. Dezvolta-i limbajul si descrie ceea ce face
Acest lucru este facut de parinti in mod instinctiv. Atunci cand cel mic ajunge la nasul tau si are o fata intrebatoare, tu poti sa spui: "Acesta este nasul, ai de gand sa-l apuci cu manuta ta?". Atunci cand se intoarce spre usa abia deschisa poti sa ii spui: "Ai auzit usa deschizandu-se. Cine este la usa? Sora ta?".

5. Explica-i intotdeauna!
Este posibil sa te simti ciudat vorbind cu bebelusul care nu te intelege, insa acesta necesita sa asculte cuvinte noi si vocea ta in special pentru a-si putea dezvolta limbajul. Inainte de a-l ridica din patut pe cel mic/cea mica, explica-i ceea ce faci ( "Te voi ridica acum!". In acest mod copilul va putea invata limbajul si va putea asocia cuvinte. In momentul in care ii schimbi scutecul, spune-i : "Acesta este un scutec curat". Explicatiile nu il vor ajuta doar pentru dezvoltarea limbajului, cat si pentru a invata la ceea ce se asteapta, pentru a participa in mod activ la procesul respectiv.

6. Canta-i si spune-i povesti
Cantecele si povestile sunt o parte foarte importanta din procesul de invatare a limbii. Deoarece sunt repetate, copiii au posibilitatea de a le invata si retine pentru o perioada mai lunga de timp. In momentul in care copilul a invatat un cantec batand din palme, mai tarziu acesta il va asocia cu acest proces.

7. Citeste-i carti
Sunt o multime de carti pentru copii din care poti sa alegi. Cauta carti cu fotografii sau poze ce ii vor face placere sa le vezi. Cei mici nu au nevoie doar de desene animate. De asemenea, poti cauta carti cu continut liric. Nu exista o varsta anume la care cei mici trebuie sa inceapa sa citeasca. Acest lucru ar trebui sa se intample de vreme ce le face placere, incearca sa-i captezi interesul pentru carti periodic.

Autor: Copilul.ro

DESPRE COPILARIE

In fiecare zi mi-e din ce in ce mai dor de anii copilariei. Tocmai eu, care intotdeauna am considerat ca fiecare an, fiecare varsta are magia lui, tocmai eu care niciodata nu regretam trecutul, dar nici nu tanjeam dupa viitor. Azi il regret. Regret anii copilariei, si regret anul in care am fost atat de fericita. Regret ca i-am pierdut. Nu-mi place sa reactionez asa… de cate ori ma lovesc de o problema ma refugiez in copilarie, in perioada in care singura mea grija era sa nu imi sparg capul de mai mult de trei ori pe saptamana. Acu, de cate ori ma apasa prea tare tot ce simt, ma intorc acolo, in bratele bunicii. Dar cum sa nu iti fie dor de fericire? Mai ales cand nu o mai ai langa tine. Ciudati sunt oamenii, iti dau seama de insemnatate unui lucru numai atunci cand sufera, cand realizeaza ca au pierdut. Dar nu, eu nu am facut asta. Am apreciat ce am avut… apreciez si acum dupa ce l-am pierdut.. dar nu pot sa nu imi trimit gandul la copilarie, poate pentru ca e acelasi tip de fericire. Ce prostii spun, doar nu exista mai multe…sau?

Sa fim copii… pentru inca o zi !
Trece fugind in zbor
Zi dupa zi
Si parca mai ieri
Am fost copii
Astazi, cand ii privim,
Vrajiti de jocul lor
Vremea se-opreste-n loc
Si ni se face dor
Sa fim copii,
Pentru inca-o zi
Pe cai de lemn iar sa ne rotim
Sa fim copii,
Pentru inc-o zi
In lumea lor
Fericiti vom fii…

Cum sa nu-mi fie dor de perioada in care totul se rezolva cu un zambet cald si o mangaiere? Ce mai fac ele azi? Nimic, poate doar aduc un strop de vulnerabilitate

Frumusetea vine din interior

Sunt oameni care au pe chip o lumina.De parca Dumnezeu s-ar fi coborat in sufletele lor,iar lumina aceea impalpabila,imateriala,n-ar mai putea fi pusa sub obroc.Ochii lor sunt calzi,fara acea incrancenare pe care o ghicesti in privirea celor multi.Vorba e domoala,lipsita de patos,ei nu vor sa convinga cu orice pret.Stiu ca fiecare din noi putem sa vedem lucrurile diferit.Ei nu vor sa impuna sau sa se impuna.Sunt umili,tacuti,gata sa ofere mereu ceva din ei insisi celorlalti-o particica din sufletul lor,o mana de ajutor celor care au nevoie.Sau pur si simplu o privire blanda,o strangere de mana,un cuvant de incurajare.Sunt fericiti ca exista si ca sunt parte din aceasta lume,pe care o vad ca o incununare a creatiei divine.Ei sunt "facatorii de pace"-cearta,conflictul nu au loc in interiorul si exteriorul lor.

Sunt oameni care aduc in sufletele celorlalti lumina.Exista peste tot,nestiuti,neobservati,pentru ca ei nu vor sa iasa in evidenta,te ajuta fara a dori sa primeasca ceva in schimb.

....Cum ar fi o astfel de lume in care toti oamenii ar fi astfel?In care fiecare l-ar privi pe celalalt cu respect si cu iubire,ca pe un adevarat frate?In care nu ar exista resentimente,ura si violenta?In care fiecare ar incerca sa-l inteleaga pe celalalt si sa-l accepte,chiar diferit fiind?In care fiecare ar fi dispus sa-i dea celuilalt o mana de ajutor?Sa-l trateze cel putin ca pe un egal?Pe scurt,sa-l iubeasca?Cum ar fi o asemenea lume?

Dar...daca n-am fi cu toti atat de imperfecti,atat de preocupati de propria noastra persoana,daca am mai avea ochi si pentru cei din jur,daca nu am fi atat de duali,atat de buni si de rai in aceelasi timp.Daca am deveni mai constienti ca nu totul se termina aici,pe acest pamant,ca exista un "dincolo" unde unde vom duce cu noi tot ce am "acumulat" aici-nu in plan material,insa.

Poate....Intr-o zi...Peste cateva mii de ani...O lume de copii,o lume de sfinti...O lume in care sfintenia nu va mai fi vazuta ca o anomalie,in care fiecare va dori sa faca ceva pentru binele general.Aspiratia mai exista inca in noi.Cati n-am dori sa redevenim o clipa copii,sa mai gustam o clipa din bucuria paradisului pierdut?Cati n-am dori sa traim alaturi cu adevarat,sa nu mai existe conflicte,razboaie,certuri,intr-o lume dominata de frumosul interior si exterior?

Frumusetea vine din interior.Daca reusim sa "acumulam"in noi mai multa "bogatie" de suflet,mai multa bucurie,mai multa pace,ea se va extinde si in exteriorul nostru.Si lumea intreaga va deveni o materializare a frumusetii divine,o clipa din infinitul dumnezeirii...pentru ca frumusetea vine din interior...