Sunt oameni care au pe chip o lumina.De parca Dumnezeu s-ar fi coborat in sufletele lor,iar lumina aceea impalpabila,imateriala,n-ar mai putea fi pusa sub obroc.Ochii lor sunt calzi,fara acea incrancenare pe care o ghicesti in privirea celor multi.Vorba e domoala,lipsita de patos,ei nu vor sa convinga cu orice pret.Stiu ca fiecare din noi putem sa vedem lucrurile diferit.Ei nu vor sa impuna sau sa se impuna.Sunt umili,tacuti,gata sa ofere mereu ceva din ei insisi celorlalti-o particica din sufletul lor,o mana de ajutor celor care au nevoie.Sau pur si simplu o privire blanda,o strangere de mana,un cuvant de incurajare.Sunt fericiti ca exista si ca sunt parte din aceasta lume,pe care o vad ca o incununare a creatiei divine.Ei sunt "facatorii de pace"-cearta,conflictul nu au loc in interiorul si exteriorul lor.
Sunt oameni care aduc in sufletele celorlalti lumina.Exista peste tot,nestiuti,neobservati,pentru ca ei nu vor sa iasa in evidenta,te ajuta fara a dori sa primeasca ceva in schimb.
....Cum ar fi o astfel de lume in care toti oamenii ar fi astfel?In care fiecare l-ar privi pe celalalt cu respect si cu iubire,ca pe un adevarat frate?In care nu ar exista resentimente,ura si violenta?In care fiecare ar incerca sa-l inteleaga pe celalalt si sa-l accepte,chiar diferit fiind?In care fiecare ar fi dispus sa-i dea celuilalt o mana de ajutor?Sa-l trateze cel putin ca pe un egal?Pe scurt,sa-l iubeasca?Cum ar fi o asemenea lume?
Dar...daca n-am fi cu toti atat de imperfecti,atat de preocupati de propria noastra persoana,daca am mai avea ochi si pentru cei din jur,daca nu am fi atat de duali,atat de buni si de rai in aceelasi timp.Daca am deveni mai constienti ca nu totul se termina aici,pe acest pamant,ca exista un "dincolo" unde unde vom duce cu noi tot ce am "acumulat" aici-nu in plan material,insa.
Poate....Intr-o zi...Peste cateva mii de ani...O lume de copii,o lume de sfinti...O lume in care sfintenia nu va mai fi vazuta ca o anomalie,in care fiecare va dori sa faca ceva pentru binele general.Aspiratia mai exista inca in noi.Cati n-am dori sa redevenim o clipa copii,sa mai gustam o clipa din bucuria paradisului pierdut?Cati n-am dori sa traim alaturi cu adevarat,sa nu mai existe conflicte,razboaie,certuri,intr-o lume dominata de frumosul interior si exterior?
Frumusetea vine din interior.Daca reusim sa "acumulam"in noi mai multa "bogatie" de suflet,mai multa bucurie,mai multa pace,ea se va extinde si in exteriorul nostru.Si lumea intreaga va deveni o materializare a frumusetii divine,o clipa din infinitul dumnezeirii...pentru ca frumusetea vine din interior...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu