Tin minte-un chip
Ce nu l-a sters uitarea,
Cand langa chipul mamei mult iubit
Imi aparea alaturea un alt chip
Un chip frumos si bland:
Invatatoarea…
Intra cum ar intra in casa ei
Si ne vorbea de cate sunt pe lume,
In limpezi vorbe pline de temei
Si pe-ntelesul nostru-anume.
Eram copii,
Vreo 20 in clasa.
Unii cuminti, dar altii mai poznasi,
Dar toti taceam cand auzeam pe sala,
Mult asteptatii, cunoscutii pasi.
Ea ne-a deschis spre lume o fereastra,
Atunci cand drumul vietii a-nceput
De-aceea-o cant pe-nvatatoarea noastra
Si-i multumim in gand ca ne-a crescut.
Ce mult as vrea sa imi faca si mie copiii surprize cum faceam noi invatatoarei noastre...Ce s-a schimbat de nu mai sunt asa copii sensibili cum eram noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu